Românul ipocrit

Două din lucrurile care încă mă amuză la români e ipocrizia şi naivitatea. Mă doare sufletu’ când îi aud pe unii susţinând că ei ştiu ce-s alea “norme de conduită morală” şi că niciodată n-ar face apel la pilele sau şmecheria din dotare. În acelaşi timp, îi şi atacă pe ăia care au relaţii. Hai siktir.

Dacă aş fi bogat, n-aş sări niciodată cu o atenţie la vreo tanti de la Administraţia Financiară, aş prefera să-mi pierd 2 ore din viaţă la coadă, în picioare, ca să îngraş politicienii. Dacă tata ar fi şeful poliţiei rutiere, eu aş continua să calc frâna până la 50kmph pe drum european cu 2 benzi pe sens, în orice semi-localitate wannabe. Dacă mama ar fi directorul spitalului, eu aş aştepta la coadă la urgenţe cu vreun os fracturat, după care le-aş cere doctorilor cel mai neîngrijit salon pe care îl au. Dacă unchiu-meu ar fi directorul vreunei mari companii din domeniul de care sunt pasionat, iar eu mi-aş căuta loc de muncă de 2 ani fără succes, nu i-aş accepta ajutorul.  Aha. Pentru că ar fi incorect faţă de concetăţeni, faţă de românii cinstiţi, politicoşi şi oneşti.

Da, există o limită pe care noi Continue reading »

Cum se parchează (în România)

Avem o parcare recent betonată de primărie de, să zicem, 8 maşini 7 maşini şi un tico. E recentă, deci încă nu s-au trasat linii. În reprezentările paint-profesioniste de mai jos, albastră e parcarea, albă e maşina. Verdele e plantaţia de coceni.

Cum parchează nişte oameni sănătoşi, cu mici urme de neuroni (deci clar sunt străinezi d-ăia):

Cum parchează nişte români: Continue reading »

Diferenţa dintre noi şi ei

Vă amintiţi de şmecherul din traficul constănţean de care vorbeam mai demult? Priviţi-l pe următorul posesor de Dodge.

În acelaşi timp, prin state se mai întâmplă din astea:

Până una alta, avem liber la bătut joc de poliţişti.

via Iohan

Credinţa românului stupid(ă)

Nu puteam s-o spun mai bine. E ca şi cum aş fi scris eu articolul “În plata Domnului”. Savuraţi-l, vă rog, în întregime.

• Avem 31.596 biserici in Romania – incluzand 280 in constructie. Avem vreo 8 mii de scoli.
• In fiecare an desfiintam in medie 1000 de scoli si construim 200 de biserici noi.
• Sunt inca sate in care copiii devin navetisti de la 7 ani, parcurgand kilometri intregi pana la cea mai apropiata institutie de invatamant. Aceleasi sate au minimum o biserica.
• Ne doare fix in cur de invatamintele in sine, cat ne pasa de ritualuri. Habar n-avem ce dracu a facut Sfantul Preafutenie de a ajuns in calendar, stim doar ca astazi nu se spala.

Astea-s doar câteva chestii importante. Aş fi dat paste la tot postul.

Românul nu se spală pentru că pitong

Am spus-o şi în postul referitor la ţeapa de pe okazii: nu îmi plac românii. Cu alte vorbe, dar prindeţi esenţa. Iar faptul că locuiesc în Oltenia a înrăutăţit situaţia.

Zilele trecute am mers cu autobuzul. Era cald. V-am mai zis că uneori, e mai interesant să circuli cu mijloace de transport în comun, decât să conduci. M-am gândit să fac o listă.

1. apă - un metru cub de apă caldă costă pe la 10 lei; 1mc de apă rece costă în jur de 3 lei. Pentru unii (români), un duş pe zi cică e mult. Aşadar, un duş la două zile.
2. săpun - 2 lei bucata. În funcţie de numărul sărbătorilor din luna respectivă, pot fi folosite 2 lunar. Dacă n-ai bani, iei de la mamae săpun de casă.
3. şampon - aproximativ 10 lei. Unii (români) susţin că pe cap nu trebuie să te speli prea des. Bine, o dată la 4 zile e ok.
4. pastă de dinţi – 3 lei. Nu te spăla de 2 ori pe zi, că ăştia e ‘oţ şi recomandarea asta ţine doar de marketing. Spală-te dimineaţa.
5. periuţă de dinţi – 4 lei. Nu o schimba la 3 luni, că iar e vrăjeală. Schimb-o la 12 luni. Nu mă interesează. Spală-te şi cu deştiul, dar să ştiu că nu-ţi pute gura.
6. dero – 10 lei kilu’. Cred. Ăla manual e mai ieftin. Cred. Că românul n-are maşină. De spălat.
7. deodorant – 12 lei. Fâs – fâs o dată pe zi, ATÂT! Şi ţii ceva vreme din el.
8. parfum - 30 de lei.

Conform Teoremei Băzezciene, Continue reading »

Donaţii şi donatori

Un fel de frustrări, 3 la număr.

1. “Din pensia mea de 300 de lei, am donat 30 de lei pentru copiii din Haiti” – dacă tu te scremi ca să-ţi plăteşti întreţinerea, obişnuieşti să mănânci ciorbă de urzici şi totuşi, faci astfel de lucruri, nu eşti nici demn de milă. Ai impresia că viaţa ta după moarte va fi frumoasă şi îmbelşugată pentru că ai făcut un gest frumos. Mai bine ţi-ai cumpăra becuri în casă, te vei simţi mai bine pe o perioadă mai lungă de timp. Îi ajuţi pe alţii atunci când poţi şi îţi permiţi.

2. De câte ori e vorba de vreo donaţie făcută de o persoană publică, vine românul şi aprinde lumina: “ah, păi a dat banii ăia doar pentru imagine, normal”. Nu, mă, a făcut-o ca să o răsplătească Dumnezeu. A donat ca să-i crească levelu’ de stimă în purgatoriu. Din moment ce omul a ajutat nişte persoane/a luptat pentru o cauză, de ce te mai interesează motivul?

3. Când ajungeţi bogaţi, dacă plănuiţi să faceţi donaţii, nu mai construiţi biserici. Nu-i aruncaţi pe foc, ci echipaţi un salon de spital, renovaţi o şcoală, donaţi-i unei organizaţii neguvernamentale, ajutaţi artiştii cu talent sau bolnavii.

Fiţi şi voi isteţi.

Ghiolbănismul şi prostia înfloresc în România

Hai că mi-era dor. Se dă următorul clip spre analizat:

Acum să-mi explice şi mie cineva câtă minte să ai, la 50 de ani, încât să filmezi cum fac unii accidente la minut pe polei, în loc să faci vreun semn şoferilor să încetinească. Dotat din născare, începi să şi vorbeşti:

-De-aia am venit să mai mă uit, că-mi place

-Băăăăi nu în maşina mea, măăă. Moaaamă ce-o trecut-o, măăă.

Deci “io am venit să mă dixtrez aicişa, da? nu să fac pe miliţianu’, da?”. Ăla probabil are şi copii, voi realizaţi? E frumos să vezi cum dă românu de necaz, e comedie mai a dracu decât seinfeld. Incompetentul ăla a văzut 25 de tamponări timp de o oră. Adică timp de o oră, el a stat şi s-a hlizit la accidentele şoferilor. Nici nu are inspiraţia să-şi mute maşina de lângă semafor.

Restul spectatorilor mai că fac pariuri:

-Gata, l-o luat, l-o luat!!
-No, no, scapă, scapă!

-Uite-ooo, moaaamă!

Mă gâdilă la corazon când îi văd. E încurajator.

ps: cârligul de remorcare ftw.

Eu şi votu’, baba şi punga de făină

Dacă sunteţi adepţii cuvintelor simpăticuţ aşternute virtual, citiţi guest postul Cameliei Urcan pe blogul lui Gabi. Eu nu sunt.

Voi vota deoarece, fiindcă şi pentru că:

1. politica, în general, mi se pare un subiect interesant, deşi mai am de învăţat (ca orice alt om, în orice domeniu). Cu toate certurile, mizeriile şi interesele ascunse, cu toate declaraţiile mincinoase. Plină de căcat şi corupţie, dar trebuie să ştii ce fel de oameni îţi conduc ţara şi în ce mod.
2. va fi a doua oară în viaţa mea când intru într-o cabină de vot. Probabil e vorba de entuziasmul prezentat în articolul de mai sus.
3. chiar dacă se fură sau nu voturile, 2 minute din viaţa mea nu valorează decât câteva mii de dolari. Luând în considerare averea mea, banii ăia sunt un nimic.
4. nu-mi place expresia, dar încerc să aleg răul cel mai mic. Nu toţi candidaţii sunt la fel. Toţi au interese, nu toţi sunt la fel de inteligenţi, nu toţi au cojones.
5. nu-mi place de băse.
6. cel mai important: nu vreau să conteze părerea lu’ baba lenuţa, de 95 de ani, care n-are televizor, n-a citit 3 ziare în ultimul an şi moare mâine, mai mult decât a mea.

Nu sunt de acord nici cu aburelile “dacă nu votezi, îţi pierzi dreptul de a comenta”, pentru că trăim în democraţie. Comentez despre tot ce am eu chef, dacă am idee despre subiect. Ca să nu mai vorbim de cei care îşi motivează absenţa la vot prin “nu vreau să fiu unul din cei care au fost de acord cu distrugerea ţării”. Stai chill, amice, ţara merge într-un picior oricum. Dar tu eşti un sărăcuţ sensibilos care nu merge la vot din motive care ţin de moralitate. Aww.

Eu cu cine votez?

Continue reading »

Omg, ţiganii fură!

La câteva zile de la inaugurare, Parcul Tineretului a devenit locul de promenadă al multor craioveni, dar şi atracţia hoţilor. Reprezentanţii firmei care se ocupă cu sistemul de udare a spaţiului verde susţin că au dispărut peste 60 de aspersoare. (via)

Cum spuneam în finalul articolului unde apreciam iniţiativa, s-ar putea să plângem în curând. Dacă nu se pune accent pe securitate şi nu se aduc mulţi poliţişti, o vom lua în mână grav. În plus, câţiva din care şi-au dus copiii la joacă acolo regretă şi spun că nu vor mai repeta greşeala.

Ia uite-i pe copilaşi, mânca-le-ai guriţa, păi ei să nu se dixtreze?

ps: hai cu măcelu’.

Dilema RAT

1. Dacă nu găseşti bilet la chioşcul din staţia de autobuz, sau casa de bilete e închisă (cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, după ora 14-16), ce e de făcut? De la şofer nu mai poţi cumpăra. Te urci în autobuz şi gata. Din moment ce nu ţi se dă posibilitatea să cumperi bilet, ce poţi face?

2. Cei din Craiova ştiu că, de când cu noile autobuze, cu RAT-ul poţi circula folosind 2 tipuri de bilete (încă o dată, pentru autisti: există 2 tipuri de bilete, punct!), în funcţie de autobuz: d-alea clasice, sau din alea pe care le cumperi de la automate (care-ţi mai trag şi ţeapa din când în când) şi care se introduc în chestia asta. Problema e cu staţiile autobuzelor noi în care ori lipseşte automatul, ori îl găseşti şi nu funcţionează.  Sau găseşti un chioşc de unde poţi cumpăra modelul vechi de bilete. Din nou, ce rămâne de făcut? Dacă aţi mers pe traseele 1R/2R, aţi observat problema.

Sigur, până una alta, de câte ori suntem puşi în astfel de situaţii, nu rămâne decât să circulăm fără bilet. E mişto să ai scuze, oricum.