Credinţa românului stupid(ă)

Nu puteam s-o spun mai bine. E ca şi cum aş fi scris eu articolul “În plata Domnului”. Savuraţi-l, vă rog, în întregime.

• Avem 31.596 biserici in Romania – incluzand 280 in constructie. Avem vreo 8 mii de scoli.
• In fiecare an desfiintam in medie 1000 de scoli si construim 200 de biserici noi.
• Sunt inca sate in care copiii devin navetisti de la 7 ani, parcurgand kilometri intregi pana la cea mai apropiata institutie de invatamant. Aceleasi sate au minimum o biserica.
• Ne doare fix in cur de invatamintele in sine, cat ne pasa de ritualuri. Habar n-avem ce dracu a facut Sfantul Preafutenie de a ajuns in calendar, stim doar ca astazi nu se spala.

Astea-s doar câteva chestii importante. Aş fi dat paste la tot postul.

Ţeapă cu okazii.ro

A trecut ceva vreme de când mi-am făcut contul pe okazii.ro. Am refuzat, totuşi, să achiziţionez ceva de acolo tocmai datorită faptului că ar fi însemnat să intru în contact cu diverşi români. Cei care mă cunosc ştiu că, în viziunea mea, România e plină de melteni proşti, cocliţi, ţărani obosiţi şi idioţi. Şi nu sunt radical.

M-am gândit, până la urmă, să-mi cumpăr nişte încălţări. Am vorbit cu stimabilul lucianpopescu de pe okazii. M-a sunat la nici un minut după ce plasasem comanda, prompt. Am confirmat şi am cerut numărul 42. Stupoare, am primit numărul 44. Ieri am sunat la numărul de pe care fusesem apelat, pentru a lămuri problema şi mi-a răspuns o tipă care mi-a zis că persoana care se ocupă de vânzările pe okazii nu era acasă. I-am cerut să mă apeleze când ajunge, dar nimic. Azi sun iar, îmi răspunde aceeaşi tipă, care se face că plouă. Zice că e imposibil ca eu să fi vorbit cu un bărbat de pe numărul respectiv. Că şi ea vinde pe site-ul în cauză, dar produse de damă. Se mai atacă puţin şi îmi închide.

Date reale sau nu, avem aşa: Lucian Popescu (lucianpopescu), mail: antonpan18@yahoo.com, telefon: 0732 985 250 (sau 0732 985 251). Tipa care mi-a răspuns şi credea că vorbeşte cu mă-sa are contul angelica76 şi numărul de telefon: 0762 184 951. Expeditorul coletului: Meroiu Mihaela, str. Mădăraşi nr. 5, bl. D10, sc. A, ap. 27, Bucureşti.

Mai devreme aflai că domnul şi-a permis chiar şi o afacere. Probabil bazată pe muncă cinstită.

Aşadar, dacă vă mai scapă browserul pe okazii, feriţi-vă de cei de mai sus. Eu o să mă mai distrez puţin. :)

Later edit: nu ştiu de ce s-a înţeles că aş învinui site-ul okazii.ro. Nici gând, nu o fac, a fost un risc asumat, a se reciti primul paragraf.

Later edit 2: se zvoneşte că pe respectivul l-ar chema Meroiu Ilie. Pe alălaltă, Ioniţă Gabriela. Ar fi vorba de 2 rromi (rromi, da?), care stau prin Sălăjan.

Donaţii şi donatori

Un fel de frustrări, 3 la număr.

1. “Din pensia mea de 300 de lei, am donat 30 de lei pentru copiii din Haiti” – dacă tu te scremi ca să-ţi plăteşti întreţinerea, obişnuieşti să mănânci ciorbă de urzici şi totuşi, faci astfel de lucruri, nu eşti nici demn de milă. Ai impresia că viaţa ta după moarte va fi frumoasă şi îmbelşugată pentru că ai făcut un gest frumos. Mai bine ţi-ai cumpăra becuri în casă, te vei simţi mai bine pe o perioadă mai lungă de timp. Îi ajuţi pe alţii atunci când poţi şi îţi permiţi.

2. De câte ori e vorba de vreo donaţie făcută de o persoană publică, vine românul şi aprinde lumina: “ah, păi a dat banii ăia doar pentru imagine, normal”. Nu, mă, a făcut-o ca să o răsplătească Dumnezeu. A donat ca să-i crească levelu’ de stimă în purgatoriu. Din moment ce omul a ajutat nişte persoane/a luptat pentru o cauză, de ce te mai interesează motivul?

3. Când ajungeţi bogaţi, dacă plănuiţi să faceţi donaţii, nu mai construiţi biserici. Nu-i aruncaţi pe foc, ci echipaţi un salon de spital, renovaţi o şcoală, donaţi-i unei organizaţii neguvernamentale, ajutaţi artiştii cu talent sau bolnavii.

Fiţi şi voi isteţi.

Ghiolbănismul şi prostia înfloresc în România

Hai că mi-era dor. Se dă următorul clip spre analizat:

Acum să-mi explice şi mie cineva câtă minte să ai, la 50 de ani, încât să filmezi cum fac unii accidente la minut pe polei, în loc să faci vreun semn şoferilor să încetinească. Dotat din născare, începi să şi vorbeşti:

-De-aia am venit să mai mă uit, că-mi place

-Băăăăi nu în maşina mea, măăă. Moaaamă ce-o trecut-o, măăă.

Deci “io am venit să mă dixtrez aicişa, da? nu să fac pe miliţianu’, da?”. Ăla probabil are şi copii, voi realizaţi? E frumos să vezi cum dă românu de necaz, e comedie mai a dracu decât seinfeld. Incompetentul ăla a văzut 25 de tamponări timp de o oră. Adică timp de o oră, el a stat şi s-a hlizit la accidentele şoferilor. Nici nu are inspiraţia să-şi mute maşina de lângă semafor.

Restul spectatorilor mai că fac pariuri:

-Gata, l-o luat, l-o luat!!
-No, no, scapă, scapă!

-Uite-ooo, moaaamă!

Mă gâdilă la corazon când îi văd. E încurajator.

ps: cârligul de remorcare ftw.

Gingăşia puştoaicelor

Am început să acord o mai mare importanţă plimbărilor cu autobuzul, de la o vreme. Nu merg foarte des, dar când o fac, nu prea mai regret.

Se făcea că e ieri. În timp ce mă uit la fundul unei tipe, aud, din spate, următoarea discuţie dintre un băiat (o să-l alintăm X) şi o fată (o s-o alintăm Mumu):

X: Uite-l pe ăla din X5. Ia vezi, e mişto tipul? Tânăr?
Mumu: Iea, da’ dacă e bătrân, ce-are? Hihihi. Lasă, că moare repede. Ar fi bun.

Tipa avea pe la 18 ani, cu nişte caiete în geantă, ultima modă printre liceeni. Ni s-au întâlnit privirile când cobora din autobuz, cu paşi suavi şi spărgând cu pasiune baloanele de gumă.

Nimic nou sub nori, nu aud prima oară, toată România ştie că le găsim pe toate drumurile. Dar e altceva când prinzi totul în direct. În plus, mi-am amintit de faza la care am fost martor prin vară, tot în autobuz. Exact acelaşi scenariu. Ce tristuţ, 90% din astea folosesc transportul în comun.

Cum spuneam, e frumos cu autobuzul pe la oraş.

Ministerul Educaţiei megafail

Azi, elevii de clasa a 12-a au susţinut simularea probei de competenţe digitale. Unul din subiecte presupunea accesarea site-ului subiecte2010.edu.ro.  La orele 13, serverul site-ului picase. Am fost sfătuiţi să scriem, pe foaia de examen, “serverul site-ului este picat”. 8 puncte din 100 s-au dus pe penisul lui Funeriu. Nu că mi-ar păsa mie, atâta timp cât vorbim de o simulare, ci celorlalţi care mă întrebau, înainte de probă, “ce mă, tu n-ai emoţii?”.

O altă mare prostie, din punctul meu de vedere, este traducerea comenzilor din Microsoft Office în limba română. Aveţi pretenţia să înveţe copiii limbi străine, dar voi veniţi cu termeni gen: captură de ecran, diapozitiv, inhibarea afişării unui diapozitiv etc. Şmecher.

ps: de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, tarzii au trecut la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar în curând vor ajunge la Ministerul Educaţiei, Cercetării si Inovări, inovatorii curului. Asta din ce îmi amintesc, că nu merită sărci pe goagăl. Asta da reformă a învăţământului.

pps: denumirea oficială a probei orale la română = proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română. Epic.

‘a mai proastă exemplificare de la Moise-ncoa’

Se dă articolul ăsta, despre un tip care e şomer din cauza mărimii penisului. Subiect de presă în românia. Irelevant. În josul paginii puteţi observa cum îi ajută cei de la Libertatea pe cititori să îşi dea seama cât reprezintă 34,5 centimetri. E vorba de următorul banner:

Frăţioare, câţi bani ai luat ca să faci chestia asta? Jurnalism de nota cinjpe. Forţă, tati, gegeu.

ps: vă daţi seama ce mândri sunt cei de la Libertatea, având în vedere mărimea ziarului?

Fanii mei, fanii mei

Zilele astea mi-am dat seama că am un rost pe pământ. Nu mai sunt degeaba. Există oameni care se roagă pentru binele meu. Oameni care mă iau drept exemplu. Care şi-ar dori cu adevărat să mă cunoască. Pentru ei, restecpa!!11oneone

Ca să n-o mai lungesc, am fani, manilor. Unul din ei e iscusitul din acest printscreen. Parcă textul de-acolo bate puţin, nu foarte mult, cu ce-am scris eu despre viaţa mea plină de faimă, bani, maşini luxoase, carduri, aur şi femei. Comentariile, la fel. Numele elementelor din sidebar, la fel. După ce şi-a tras blog, şi-a făcut şi cont de twitter şi mi-a dat follow. Altfel nu dădeam de el. Aproape la fel de ascuţit la minte ca şi nichita.

Şi bineînţeles că mai am zeci de milioane de fani, dar sunt modest. Unii mai postează comentarii aproape zilnic, total d-ampulea, deşi se află în moderation queue de 2 ani. Când le dau voie să comenteze, să guste din talentul meu de şukar, postează chiar de mai multe ori pe zi. Incapabili fanatici care nu sunt în stare să priceapă un text de 100 de cuvinte, dar îţi găsesc absenţa virgulei înainte de “şi”, după care semnalizează.

Fanii mei, că-s bloagher, dar îi iubesc adânc. Ms, p00pz.

Dilema RAT

1. Dacă nu găseşti bilet la chioşcul din staţia de autobuz, sau casa de bilete e închisă (cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, după ora 14-16), ce e de făcut? De la şofer nu mai poţi cumpăra. Te urci în autobuz şi gata. Din moment ce nu ţi se dă posibilitatea să cumperi bilet, ce poţi face?

2. Cei din Craiova ştiu că, de când cu noile autobuze, cu RAT-ul poţi circula folosind 2 tipuri de bilete (încă o dată, pentru autisti: există 2 tipuri de bilete, punct!), în funcţie de autobuz: d-alea clasice, sau din alea pe care le cumperi de la automate (care-ţi mai trag şi ţeapa din când în când) şi care se introduc în chestia asta. Problema e cu staţiile autobuzelor noi în care ori lipseşte automatul, ori îl găseşti şi nu funcţionează.  Sau găseşti un chioşc de unde poţi cumpăra modelul vechi de bilete. Din nou, ce rămâne de făcut? Dacă aţi mers pe traseele 1R/2R, aţi observat problema.

Sigur, până una alta, de câte ori suntem puşi în astfel de situaţii, nu rămâne decât să circulăm fără bilet. E mişto să ai scuze, oricum.

Logica de seară

De ce trebuie ca fiecare reclamă la şampon să menţioneze că şamponul este anti-mătreaţă? Există vreun şampon pro-mătreaţă?

De ce mai există “Colgate Total”, dacă au scos şi “Colgate Total Plus Whitening”? Vând maşină full fără piele, jante şi climă?