Gingăşia puştoaicelor

Am început să acord o mai mare importanţă plimbărilor cu autobuzul, de la o vreme. Nu merg foarte des, dar când o fac, nu prea mai regret.

Se făcea că e ieri. În timp ce mă uit la fundul unei tipe, aud, din spate, următoarea discuţie dintre un băiat (o să-l alintăm X) şi o fată (o s-o alintăm Mumu):

X: Uite-l pe ăla din X5. Ia vezi, e mişto tipul? Tânăr?
Mumu: Iea, da’ dacă e bătrân, ce-are? Hihihi. Lasă, că moare repede. Ar fi bun.

Tipa avea pe la 18 ani, cu nişte caiete în geantă, ultima modă printre liceeni. Ni s-au întâlnit privirile când cobora din autobuz, cu paşi suavi şi spărgând cu pasiune baloanele de gumă.

Nimic nou sub nori, nu aud prima oară, toată România ştie că le găsim pe toate drumurile. Dar e altceva când prinzi totul în direct. În plus, mi-am amintit de faza la care am fost martor prin vară, tot în autobuz. Exact acelaşi scenariu. Ce tristuţ, 90% din astea folosesc transportul în comun.

Cum spuneam, e frumos cu autobuzul pe la oraş.

Autoshow Oltenia 2009

Faţă de ultima ediţie, au fost mai puţine maşini, mai puţină lume, mai puţini bani, mai multe reduceri. Cei care îţi puteau răspunde la întrebări (sau cel puţin cei de la Honda şi Mazda) au fost de treabă. Nu toate maşinile au fost deschise, dar în cazul în care erai hotărât să cumperi ceva, se rezolva.

Mie mi-au plăcut C5-ul şi blonda (Dan a făcut mai multe poze, vedeţi la el pe blog).

PS: un tip (gelat, lanţ, tricou mulat, you catch the drift) stătea în spatele opel-ului GT şi le spunea celorlalţi masculi care erau cu el: “să moară mama, zici că are cur de ferrari”. Da, frăţie, aşa e, forţă, tati!

Fineţea nedescoperită a pământului de dedesuptu unchiei

Mă duceam azi spre Craioviţa cu un microbuz Bacriz (da domne, ştiu, dar n-aveam maşina acas’). Cei din Craiova ştiţi cum lucrează băieţii, plini de adrenalină, iau călători cât cuprinde (gen 5 oameni pe scară, iar pe spaţiul dintre scaune intră 12-15 lejer) şi se dau de-a latu’ mai ceva ca Sebastien Loeb. Să nu uităm că microbuzele alea deja nu mai au suspensii.

Transpir io ce transpir, oprim în staţie. Mai coboară 2, mai urcă 3, mai coboară 5, mai urcă doo. Deşi de afară se putea vedea probabil cum stau oamenii ca evreii mergând spre lagăre, 2 pisde se opresc în faţa uşii. Un butoiaş (adică o prinţesă mică şi îndesată, cu şuncile-i revârsânde, dar cu aur la gât) şi o capră blondă de 1.80, la fel de aurită, cu ditamai decolteul, sutien mov şi chiloţi mov scoşi la vedere. Ambele piţipoance de primă mână, dacă nu v-aţi prins. Începe discuţia între ele.
Continue reading »

Despre cum să te porţi la teatru

Am văzut zilele trecute piesa “Se caută un tenor”. De zilele Craiovei n-am apucat bilet, din păcate. În fine, a fost interesantă. Amuzantă, actori buni, o plăcere să o vezi (ca şi pe Adela Minae, de altfel :) ).

Pe lângă asta, totuşi, am dat peste o grămadă de oameni cu bun simţ. Oameni cu obraz, simţiţi, care ştiu cum să se poarte în public şi mai ales într-o sală de teatru. Ce făceau oamenii ăştia? Păi:

• vorbeau între ei non-stop. despre orice. de la cât a durat partida din seara de dinainte până la ghicirea următoarei replici de pe scenă;
• fluierau;
• deşi eşti anunţat să îţi opreşti telefonul mobil, pe ei nu îi interesa. mai mult, dacă le sunau telefoanele, nu se sinchiseau să închidă răspundă prea devreme. şi vorbeau fără nici o problemă;
• îşi făceau poze. de haifaiv;
• fluierau la fiecare fază în care i se ridica rochiţa Adelei;
• făceau glume proaste cu voce tare. ca să amuze publicul, desigur;
• făceau observaţii (tot cu voce tare) la adresa actorilor.

Bineînţeles că e vorba de preastimabili şi domnişoare cu cercei Nike, respectiv D&G.

Apropo, se încumetă cineva să facă un ghid despre cum să te comporţi la teatru? Poate-poate le vine mintea la cap unora.

Problemă: liceenii sunt cool

Mai nou, s-a descoperit că tinerii folosesc în viaţa cotidiană acelaşi limbaj ca şi pe internet. Pe scurt, s-a descoperit roata. Adică în loc să zâmbească, spun “lol”, în loc să zică “revin imediat”, folosesc “brb” etc, ştiţi despre ce e vorba. Într-adevăr, poate fi considerată o problemă, deşi uneori folosesc şi eu, în mod ironic, astfel de expresii (“omg, noob”, mai exact) în diverse situaţii.

Dar tind să zic că mai bine s-ar scoate câte ceva din literatura obligatorie la bac şi s-ar face dracu nişte gramatică în liceu, că 80% din elevii 9-12 sunt incapabili să scrie câtuşi de corect 3 fraze. Pot să garantez pe ce vreţi voi că a fi capabil să scrii corect din punct de vedere gramatical reprezintă mult mai mult decât a avea cunoştinţe în ceea ce priveşte iluminismul sau umanismul. Ar mai fi nevoie de dovezi?

Mai mult decât atât, ce-ar fi să se rezolve mai întâi problema siguranţei în şcoli?

Apropo de articol, de când mama dracu “a spama” înseamnă “a asculta”? Sau “omg” “doamne fereşte”? Bre don’şoară Andreea Archip, Paştele mă-sii de jurnalism. Sau să spunem “Paştele mă-sii de licean prost”?

Vă denigraţi ţara, nesimţiţilor!

Aflat într-o vizită de lucru în Siria, preşedintele Traian Băsescu a lansat un atac dur la adresa “copiilor de 26-30 de ani şi a oamenilor în toată firea a căror “pasiune şi sport naţional este jignirea şi denigrarea ţării la TV şi în presă”.

Ok, denigrăm ţara. Asta nu se întâmplă numai în mass-media, căci majoritatea românilor vorbesc “frumos” de ţărişoara lor. Trecând peste faza cu acei “copii de 26-30 de ani”, hai să ne gândim ce e frumos şi de lăudat în ţara asta. Adică străzi n-avem, autostrăzi nici în vise, trafic fluent nici atât, sistemul de învăţământ e de căcat (şi educaţia lipseşte cu desăvârşire), terenuri de sport din părţi, transportul în comun e sub orice critică, sistemul sanitar e varză şi exemplele pot continua. Ca să nu mai vorbim de scumpiri, care au loc de câteva ori pe an, salariile rămânând aceleaşi. Apropo, se vorbea la un moment dat de faptul că anul acesta am avut mult succes în agricultură. N-ar trebui Continue reading »

Curiozitate

De ce mai mult de 80% din cocălari ascultă şi Paraziţii?

Fără şlapi!

Da, cocălari? Pe lângă faptul că mi se pare scârbos ca bărbat să-ţi expui picioarele în plină stradă, şlapii fac rău. Nu că m-ar deranja pe mine chestia asta. Mai multe citiţi aici.

Hai cu frustrarea la pastilatu’

Mă distrez. Rău. Nu de alta, dar descopăr pentru a suta oară curiozităţile adolescenţilor traumatizaţi de trend, de “ce se poartă”, de look şi de popularitate. Emo, foşti manelişti, actuali minimalişti, gata să-şi taie venele pentru simplul fapt că aşa fac şi alţii. Podiste la 14 ani, nehotărâţi cu privire la “style-ul” pe care vor să îl adopte. Incapabili de a localiza America pe hartă, agramaţi, dar cu gura mare, dorind să se remarce.
Trist.