Despre cum să te porţi la teatru
Am văzut zilele trecute piesa “Se caută un tenor”. De zilele Craiovei n-am apucat bilet, din păcate. În fine, a fost interesantă. Amuzantă, actori buni, o plăcere să o vezi (ca şi pe Adela Minae, de altfel :) ).
Pe lângă asta, totuşi, am dat peste o grămadă de oameni cu bun simţ. Oameni cu obraz, simţiţi, care ştiu cum să se poarte în public şi mai ales într-o sală de teatru. Ce făceau oamenii ăştia? Păi:
- vorbeau între ei non-stop. despre orice. de la cât a durat partida din seara de dinainte până la ghicirea următoarei replici de pe scenă;
- fluierau;
- deşi eşti anunţat să îţi opreşti telefonul mobil, pe ei nu îi interesa. mai mult, dacă le sunau telefoanele, nu se sinchiseau să închidă răspundă prea devreme. şi vorbeau fără nici o problemă;
- îşi făceau poze. de haifaiv;
- fluierau la fiecare fază în care i se ridica rochiţa Adelei;
- făceau glume proaste cu voce tare. ca să amuze publicul, desigur;
- făceau observaţii (tot cu voce tare) la adresa actorilor.
Bineînţeles că e vorba de preastimabili şi domnişoare cu cercei Nike, respectiv D&G.
Apropo, se încumetă cineva să facă un ghid despre cum să te comporţi la teatru? Poate-poate le vine mintea la cap unora.
Tags: cocalari, craiova, prostie, teatru
Posturi similare
8 Comments
Leave a comment
Mai scriu pe
Blogroll d-ala
Parteneri
Mai, da’… ce cautau specimenele de genul ala la teatru? Ca pe vremea mea (=;), din fericire, nu-i atrageau astfel de activitati.
Din pacate, locul teatrului clasic probabil o sa fie ocupat in curand de un fel de stand-up-comedy, cu actori care mai scapa cate o injuratura la adresa publicului printre replicile din scenariu.
Unii profi încearcă să-şi ia elevii la piese de teatru and such. Scopul e nobil. Dar de cele mai multe ori, iese urât.
Oamenii habar nu au cum sa se mai comporte la teatru! Sa nu mai vorbim despre cum se imbraca…Raman cativa pasionati!
Alex, tocmai asta vroiam sa zic.
Profesorii n-au nici o vina, zic eu. Desigur, le ies si lor ceva banuti la chestia asta, nu cred ca ii face nimanui placere sa se faca de ras la teatru cu o gasca de degenerati.
De regula la premiere si la a doua, a treia reprezentatie a unei piese gasesti numai oameni cu bun simt, care stiu sa se poarte in societate, asta si pentru ca pretul biletului e mai mare si nu toti isi permit.
Cum spune si Catalin, raman cativa pasionati, si imi place sa cred ca ma numar printre ei.
:)
Era prin 1993 cvred cand am ajuns la teatru. Cred ca era prima data cand vedeam teatru “live”. Parca noi cei de la Liceul de arta aveam gratuit. Dar poate si altii care erau mai curand interesati de bisnita pe Lipscani decat de cultura. Salile erau in cea mai mare parte gole atunci desi piesele erau cu adevarat bine facte iar teatrul craiovean intrase in euforia aia a succeselor internationale de rasunet. Totusi Romania era prinsa atunci in febra TV-ului si a antenelor parabolice asa ca cei mai multi spectatori erau elevi ca noi. Unii vroiau probabil sa scape de ore si mergeau la teatru. “Caterinca” in viziunea lor.
Dupa cateva remarci tampite un actor cere luministului sa aprinda luminile in sala si i-a mustruluit un pic pe jmekerii din ultimele randuri. Mi-aduc aminte o “line” desteapta zisa de acel actor: “Daca sunteti asa destepti si credeti ca n-aveti ce sa invatati de la noi veniti voi pe scena poate avem nopi sa invatam de la voi”. Fireste ca nimeni n-a urcat. Daca aveau sange in ei papagalii aia ar fi urcat.
La teatru de obicei se impune o ţinută mai elegantă.
Ca si la cinematograf, vom încerca să ajungem la timp, nu ne vom aşeza pe locurile altor persoane, nu ne vom îmbrânci pentru a ocupa un loc mai în faţă, nu vom mânca, nu vom bea , nu ne vom juca cu diverse obiecte. Nu comentăm în timpul spectacolului. Aplaudăm atunci când este cazul. Nu bateţi din piciore, nu fluieraţi, nu vorbiţi cu vecinii, nu vă ridicaţi în picioare.
La finalul spectacolului veţi aplauda ori de câte ori actorii “ies la scenă” sau se ridică cortina. Se poate aplauda şi în timpul spectacolului dacă ceva ne-a plăcut în mod deosebit. Este foarte nepoliticos să plecaţi în timpul spectacolului. Există de obicei pauze, aşa că orice probleme vi le rezolvaţi în aceste pauze. Ne ridicăm de pe scaune numai după ce s-a aprins lumina în sală şi numai după plecarea actorilor de pe scenă.
Pe holuri nu gesticulăm, nu vorbim tare. La plecare nu vom comenta cu voce tare, nu ne vom grăbi să ieşim primii. Chiar dacă nu ne-a plăcut reprezentaţia, evităm să comentăm cât ne aflăm în incinta cladirii unde a avut loc spectacolul.
Dacă ne-a plăcut spectacolul, putem merge să-i felicităm pe actori şi chiar să le oferim flori.
Ok… la sfaturile astea (“culese” de pe google) aş adăuga: dacă nu-ţi place, nu veni! Stai acasă, du-te la “bairamuri” etc. Ah… şi dacă vrei să agăţi pisi mai culte, doar ca să-ţi confirmi statutul de “băiat isteţ”, încearcă să aştepţi până se termină piesa.
@Catalin recunosc, sunt unul din cei care nu se îmbracă special pentru teatru. Tot blugi şi hanorac port.
@Ankutzu n-am zis că au vreo vină. Tocmai, vor să facă un lucru bun pentru namaci.
@g b cred că un actor bun trebuie să ştie şi să se controleze în astfel de situaţii. La urma urmei, nici nu are rost să-ţi baţi capul cu toţi retardaţii infecţi.
[...] Surprinzător, nu au sunat telefoane, nu s-au mâncat floricele, ci doar un singur ciocoflender şi-a tras poză de haifaiv. [...]